PROCEDEU ANTI-ÎNNEC?

Am vizionat la știri un reportaj despre salvamari, care demonstrau mulțimii aflate la bronzat pe plajă cum să salvezi persoane ce au suportat accidente în apă . Salvamarul respectiv avea în calitate de model un manechin în formă de bust de om pe care ținea mînîle și împingea ritmic cu forță în regiunea inimii pentru a restabili pulsațiile inimii, probabil și pentru a împinge apa din stomac probabil, să iasă pe gură. sau probabil, pentru a elibera plămînii de apă? Salvamarul a îngenuncheat și a acoperit cu gura sa gura manechinului pentru a absoarbe apa din gură? O scenă aproape erotică.

Inventatorii acestui procedeu anti-înnec nu au ținut cont de faptul că încetarea respirației la persoane aflate sub apă ar putea surveni nu din cauza abundenței de apă ci din cauza asfixiei.

De fapt, un om este apt să consume mult mai multă apă în timpul prînzului de la 500-1000 ml decît atunci cînd se află în apă și din diferite motive se cufundă în apă. O persoană aflată în apă în pericol de înnec nu este aptă să înghită prea multă apă pentru că apa nu este aptă să intre singură în plămîni, pentru asta este necesar să o înghiți, și poți face doar 1-2-3 înghițituri. Înnecul ar putea surveni DIN CAUZA ASFIXIEI (LIPSEI DE OXIGEN) CI nu din cauza excesului de apă ÎNGHIȚITĂ.

Și apoi, un om care nu mai respiră, ar mai putea fi oare resurecțizat? Toate organizmele animale își primesc viața pe cale sexuată și în caz dacă își pierd viața, pentru a o avea este necesar să treacă din nou prin actul de reproducere.

Prin urmare, procedeul demonstrat de salvamar nu pare să fie prea util….

PS. imagine preluată de la http://www.ea.md

DONATORII – PACIENȚII

PRIMUL DELFINARIU DIN CHISINAU

În Chisinău a fost deschis un delfinariu.  Echipa   de  instructori fiind   angajată  din  Odesa.  Prezentatoarea  a  vorbit  în  limba rusă  îi  urăm  să  învețe  urgent  limba  romană  să  fie  înțeleasă  și  de   micul  și  mare  public  autohton.  La  intrare  un  grup   de   persoane  scanda  lozinci  antidelfinariu.   Ce  minunat  ar  fi   dacă   acești   delfini   ar  fi  plasați   în  lacurile  din  Chisinău  (Ghidighici, spre  exemplu)  în  condiții naturale,  și apoi  duși    la  delfinariu  pentru  spectacole.

VELOHORA – MOTIV PENTRU REFLECȚII

 

Festivalul  Velohora  a  avut  pentru mine un interes  special  pentru  că  după  publicarea  articolului   în  care  remarcam  că   vehicolele  cu două roți   nu    pot  fi  conduse   fără  spijin  din  exterior,    din  cauza   roților    prea  mici (scuterele)  sau  prea  mari  și subțiri (bicicletele)  de  atunci,  în  mod  paradoxal,   a  crescut  brusc  interesul   social   față de  acest  tip  de  locomoție.  Tot  mai  multe  biciclete    circulă   pe strazi,  deși  este  evident   că  aceste  vehicole  sînt   nesigure,    nu  pot  fi  ținute  în  poziție   verticală,   cad  fără  sorijin  în poziție   statică,   dar  și  în  cazul  în care   sînt   în mișcare.  Ba  nu,   veți  riposta,   într-adevăr,  bicicletele  staționante  au nevoie  de  suport   ca  să  fie   ținute  în  poziție   verticală,  dar  în  clipa în  care  sînt puse în  mișcare,  nu  mai  au  nevoie   de  suport.   Ba nu,  ripostăm,   nu  contează  prea  mult   dacă    sînt  statice  sau  în  mișcare,  cad  oricum  dacă  nu  sînt   sprijinite,  pentru  că   au roțile   prea  subțiri.    vă  asigur  că  bicicleta    ar fi căzut  peste  cîteva  metri  dacă   nu  ar  fi fost  spijinită.  Verificați!  Analizați!  Cu toate  astea  avem  contrariu  –  festivalul  Velohora  a  adunat  mii  de  bicicliști  care  au   parcurs  un traseu  destul  de  lung si pe drum de țară,  si pe   asfalt…   Observați   din  pozele  de mai  jos,  există  impresia  că   vehicolele  sînt   susținute   de  o  forță   invizibilă.(foto 1- biciclistul este   cu  mîînile sus)   Există  o  singură  explicație  a  acestui  fenomen  –  vehicolele  pe  două  roți     nu  cad  pentru  că  sînt  susținute  din  exterior   cu  aparate   digitale   cu  emisie   de   unde  electromagmetiice,  elastice  cum  ar  fi  vîntul  spre  exemplu,  care   este  apt  să  fixeze   obiectele,  și  chiar   să  ruineze   clădiri  pe  timp   de  inundații.   Un alt  fenomen   inexplicabil  este faptul   că  apa  care   este  fliudă  si  de  obicei,  ocolește   pietrele,  pe  timp  de  furtună  ruinează   case…  Un  alt  fenomen  inexplicabil  este  faptul   că  simpla  mișcare   a  evantaiului   provoacă  vîntișor  rece   deși  temperatura   aerului  este  inaltă…   Toate  aceste  fenomene  si  multe  altele  sînt   posibile  doar  dacă  este   recunoscut    faptul   că  există   tehnologii    digitale  cu  emisie  de   unde   elastice   care  sînt   utilizate   pentru   susținerea   vehicolelor   în  mișcare.   Dar  dacă  operatorii  care  dirijează  susținerea  bicicletelor  cicliștilor   comite  o  eroare  sau  dacă   poartă  pică   cuiva,  vehicolul  cade?   Este  necesar   să  fie   create   roți   sigure   care   să  țină   bicicletele  pe  verticală.  1.  spre  exemplu,   este   important   să  fi  mărite  dimensiunile anvelopelor ,  lățimea   acestora  să  fie  de  lățimea   butucului (bara de metal  orizontală  care  se  află  în  mijlocul  roții)    2.  vehicolele  nu sînt  stabile  în  mare  parte  pentru  că  anvelopele  au  forma  ovală  (care  le  asigură  viteza    în  detrimentul   siguranței,  stabilității).    Anvelopele  ar  putea să  fie  plate  si   rotunjite  pe  la  margine   sau  dacă  anvelopele   au  formă  ovală  să  fie  cramponate   pe  lateral   adică  crampoanele  să  fie  suficient  de  mari  ca  să   spijine  pe  lateral  de  ambele   părți  roțile  cu  anvelopele   ovale.   3.Sau  roțile ar putea  fi  duble,  adică formate  din 2  roți  subțiri legate  între ele cu   butucul,  etc…  

Este necesar  să fie create  biiciclete  stabile,  care  să  poată fi   conduse  de  oricine, fără  pericolul  de  cădere.  Îmi  doresc   mult   un  transport  comod  si  lejer,  dar  să  fie  și  stabil  si să se țină   pe  verticală  fără a fi susținut  din  exterior.

 

   

  

 

ÎN CULISELE FESTIVALULUI BITEI

La Chișinau  este în  derulare   Festivalul   internațional  al  artelor  scenice  Bitei  l-a care  am  participat  în  calitate de jurnalistă  pînă  pe data  de    1 iunie,  după care mi s-a   cerut  să  întorc  ecusonul  (permisul).    În ziua   respectivă   au  avut  loc două  spectacole  -Aniversarea  fiind  jucat  de  două ori, am  remarcat  acest detaliu,  la  16.00  și  la  20.00. și  Jacques si stăpînul  său  –  la 18.00 – au fost  jucate la  două  teatre  diferite.     Am  ales  să  vin  la  orele de seară.    Spectacolul de la 18.00 s-a  încheiat   cu  întîrziere, la 20.10,   după începerea   spectacolului de la orele 20.00,     am avut  presupunerea  că   organizatorii  care au stiut (chiar  au   admis  această  situație)  îi vor  aștepta  pe cei  veniți  de la spectacolul  de la orele  18.00,  sau  cel  puțin  vor permite     trecerea  în  sală.  Nu a fost  așa  – am  primit   un  refuz  categoric.   Motivele pentru care  nu  am fost  admisi  în  sală  a  fost  –   lipsa locurilor  disponibile.     Acest   spectacol (ca si cel  precedent,  de  altfel)  este   unul  experimental    care   s-a jucat  cu  spectatorii  pe  scenă,  restul  sălii  fiind   absolutamente   liberă.    Probabil  că  a-si  fi  plecat  dar   am    văzut  în  fața  mea  doi    invitați  care  așteptau  să  intre.  A venit dna  Gabriela Bîtcă reprezentantul  teatrului   pentru   relațiile  internaționale (am avut impresia că mă aflu la MAE)   si  i-a  condus   la balcon. I -am  urmat  pe  invitații  japonezi   și  am  intrat  la  balcon  în  pofida  interdicției.  La balcon – multe locuri  libere,  am  incercat  să-mi aleg  unul  de unde să pot  vedea  ce se  întîmplă   pe  scenă,  fără  prea mult  succes  din   cauza   cameramanilor  care   se  aflau  pe  o platformă  și fimau  spectacolul,  dar  si  din  cauza spectatorilor  care  se  aflau  și  ei  pe  scenă  și  acopereau   jocul  actorilor.   Am regretat     că  am  intrat.   După  încheerea   spectacolului   mă  aștepta   o  surpriză  –  un  lucrător  al teatrului  pe nume  Marin,  mi-a  cerut  ecusonul,  spunînd  că   trebuie  să -l schimbe,    deși  pe  ecuson   scria  PRESA.    Poate că   intenționa  să-l  înlocuiască cu unul pe care  scrie – invitați?  Era  evident  că  era un mod  formal  de a-mi  sustrage ecusonul.   Mi-am exprimat  nedumerirea.  S-a apropiat  d-na   pentru  relațiile  internaționale Bîtcă  revoltată că  am  intrat  la balcon, neglijînd  interdicția  ei,   a  dat  ordin  categoric  să  nu mi se interzică  intrarea  la  festival.  Acest  fapt  m-a  impresionat.  Interdicția ei  în mod obiectiv  era  nefondată pentru că  la  balcon  erau locuri   libere și  pentru că  de la balcon pînă la scenă erau vre-o 20 metri,  cu siguranță,  cei de pe scenă   nu ar fi putut  fi  deranjați  de  intrarea  mea, și  pentru  că  a fost manifestată  discriminare  între  invitați  și  jurnaliști.   Are  ea oare   dreptul, la  postul  pe  care-l  ocupă,  să  ia  astfel   de  decizii?       M-a  mirat  funcția  d-nei  Bîtcă  –   cît de  necesar   este   pentru  un  teatru    un  reprezentant   al  relațiilor  internaționale?  Și  ce  legătură  are  funcția ei  cu  presa ?    Peste o zi  am  revenit  la  teatrul  Ionesco.     Mi-am  dorit  să  stau  de  vorbă  cu  directorul  Petru   Vutcărău, dar a refuzat  trecînd în grabă.     De data  asta  am  auzit  noi  învinuiri  –  că   am  un blog  cu  puțini  cititori,  și  că   teatrul  are   proprii săi   reprezentanți  de  presă, și că a-și fi mințit  că  sînt din Romania (?) În ce sens?    Am   prezentat  două   legitimații, una dintre care   de la o uniune  din Romania.       În  concluziile  –       1. am întîrziat  din cauza proastei organizări    care a permis suprapunerea   parțială  a orarelor spectacolelor – ci nu din vina mea   2.  s-a făcut discriminare  între  invitați  și  jurnaliști   3.  balconul  avea  multe   scaune  libere  -deci,  motivul  interdicției nu  a  fost  lipsa  de  locuri.   Am avut impresia că  a  fost  orgoliul   personal al d-nei Bîtcă   4.  de ce se face  discriminare  între diferite  portaluri  de presă?  Și dacă organizatorii  au  considerat  că  revista  blog  www.autenticaiciacum.wordpress.com    nu corespunde  standartelor  lor,   de  ce  nu  mi  s-a   spus  de  la  bun  început,  ci  pe  parcurs?   Revista  Autentic Aici Acum    publică  articole de analiză   în care  toate subiectele  sînt  abordate  sub aspect  nou,  semnificativ.   Prin atiitudinea  discriminatorie  față de    jurnaliști  și  nu doar față de ei,   organizatorii   festivalui  Bitei   m-au  provocat  să  scriu  un   articol   nu    despre  festivalul  propriu  zis   ci  despre  corupția  de la acest  festival.

 

ÎN ADCC ESTE ADMISĂ STRANGULAREA

iÎn Moldova  este practicat  de la un timp  un nou tip de luptă –  ADCC, – grippling, ce  se aseamănă   cu   luptele  libere, jiu jitsu  ca  metoda   și invers,  se deosebește   – ca  regulament.,  sau  mai  bine zis  ca lipsă  de regulament,   pentru  că  totul este permis – așa  au   încuviințat   toți,  inclusiv  sora  medicală,   inclusiv  Al. Bîrlea, unul dintre arbitrii competiției,  inclusiv  unul dintre tinerii   antrenori   Al  Strechie..  Luptele sînt duse la sol  în mare parte, sînt  permise  strangulările, luxațiile tendoanelor,  loviturile în pelvis,  palmele,   trîntele,   etc… dar lipsesc  loviturile   brutale  cu pumnii.   Nu există   uniforme,    luptătorii,  și  arbitrii  poartă pe ring tot  ce-și  doresc,   arbitru  poartă șorturi civili,   luptătorii –  unii poartă   maiou,  altii – doar  chiloti  sportiv.    Lupta   durează 5 minute  fără reprize.  Mai nou  este  că  pentru participarea la  acest   campionat   participanții  au  plătit  100-200  lei  pentru  acumulare de experiență  de  luptă.  Asta pare să fie o mare  ironie,  să plătești   pentru  ca  să  fii  agresat, strangulat,    traumatizat…   De obicei, se întîmplă  invers,  se cere compensație  pentru  traumatizme.            În timpul  scrierii acestul  articol  am  consultat  site  ADCC.md  de unde am  aflat  că    tehnicile  enumerate mai sus  sînt  considerate  ilegale,   cu  toate astea   toți cei cu care  am  discutat   au afirmat  contrariu   – strangularea  este  evidentă  in  fotografii,  tehnici de strangulare  cu utilizarea  mîinilor  și  picioarelor,   foto 2, 3, 6, 8, 9, 10, 12, 14  și  de  asemenea  tehnici  de  tragere și  îndoiere  a a membrelor. (o parte din foto  au fost  preluate  de la  site-ul   http://www.sporter.md)   Este  evident că  regulamentul  este   formal.    Este  regretabil  de  constatat   că   sînt  lansate noi tipuri de  lupte  reale,  deși  sînt  ilegale,  în  timp ce  luptele  imitate   sînt   neglijate.   În  luptele sportive    violența este inevitabilă  este  conținută  în  însuși  tehnica de luptă,  pentru  că  au  loc  lupte   veritabile,    ceia  ce  este    interzis  prin  Constituție  și  Codul  penal   dar   oficializat  prin  REGULAMENTE .  Victoria  este  obținută   prin aplicarea  forței fizice  brute, ceia ce duce inevitabil  la   traumatizarea   corpului.    Luptele  veritabile    sînt  ilegale  și  trebuie  înlocuite  cu  luptele   IMITATE.  Luptele  imitate,  noncontactuale  sau în cuplu,  păstrează  corpul   sănătos  si  dezvoltă  calități  intelectuale  și  artistice.